Und die Vögel singen nicht mehr

atunci când pleoapele cad peste obrajii acneici
gâtul mi se arcuiește și sapă perseverent în șira spinării

mă gândesc la o casă goală în care tot ce se poate auzi e ropotul unui picamer &
firele de păr îmi intră în ochi îmi imaginez cum
genele căzute se adună în spatele globilor oculari într-un ghemotoc grăsuț
îl voi scoate într-o zi cu penseta și mă voi juca cu el pe covorul din cameră
în el se vor aduna toate scamele toate petele de sânge din
inimile mestecate sârguincios până la ultima îmbucătură

coloana mi se rupe cu sunetul degetelor pocnite în timpul unui examen
dar eu știu să lipesc cu scotch și totul e exact așa cum trebuie să fie

un imperativ categoric de plastilină