TESTAMENT

Ce ai face dacă ar fi ultima ta zi?
Dacă ai ști că e ultima dimineață când în oglindă te vei privi?
Că mai ai 24 de ore de trăit
Și că e ultima dată când pe cei dragi i-ai privit?

Cu cine ai petrece timpul rămas?
Cu cine ai păși spre ultimul popas?
Lângă cine ți-ai da ultima suflare?
Lângă cei ce te-au crescut sau lângă iubirea ta cea mare?

Când durerea mă va așterne la final, în mormânt,
Nu vreau să văd de sus pe nimeni plângând.
Vă rog, bucurați-vă pentru ce-am reușit în viață,
Învățați s-aveți încredere și să faceți pasul în față.

Spuneți-i soției mele c-am iubit-o din tot sufletul
Și regret că trupurile ni le desparte pământul.
Sufletul meu mereu va fi acolo s-o iubească,
S-o îngrijească, de rele s-o ferească, să nu devină o iască.

Să aibă grijă de cei mici, de Andreea și de Cătălin,
Să le spună „tati e bine, acum e într-un loc divin”.
Știu că mă iubești enorm. Ne vom revedea curând,
Cântând melodii în Rai, cu îngerii, în primul rând.

Spuneți-i mamei mele c-o iubesc și nu-i normal
Să-și vadă puiul iubit stingându-se într-un spital,
Din păcate, viața-i o clipă foarte scurtă uneori,
Iar din trupul nostru rămâne o amintire, pământ și flori.

Testamentul meu e simplu, un cuvânt pe-o foaie albă,
Lacrimi albe de înger dintr-o călimară neagră.
Nu plângeți, nu suferiți, sufletul să vi-l uscați.
Când Dumnezeu îmi va strânge mâna, vă rog să vă bucurați.