Liniștea e apăsătoare

Liniștea pe umăr mă bate
Când, pierdut în gol stau privind
Și lacătul iubirii oarbe
Arde în flăcările mândriei tale.
Nu sunt atât de bun, nu-s de tine,
În schimb tu mie-mi ești soare.
Te asemăn mult cu flori mai dulci
Și mai sumbre și mai calde ... .
Ochii tăi de stea firavă,
În sufletul meu apar mereu în zi
Și în noapte. Cu capul pe braț,
Privesc pe cer căutând alinare,
Făurind din stele călătoare
Chipul de care îmi e dor.