Copil cu puțină copilărie

Acolo jos, sub un stejar
Cânt-un mândru lăutar.
Lânga el, un mititel
Stă și ascultă și el
În speranța că așa va-nvăța și el ceva.
I-a fost greu și încă-i este și încearcă să priceapă
Ce-i cu lumea asta și cum sa o mai perceapă.
Nu-nțelege de ce el,
Flămând, mic și subțirel
N-are și el partea lui
Din bucuria copilului.

Oameni trec, ascultă cântul
Și aruncă un bănuț,
Însa nu se-ntreabă nimeni de soarta bietului copiluț.
Spune tu, bătrân cu stare,
Cu ochii sub pălărie
Ce-i în lumea asta mare?
Asta e copilărie?