O iubire pierdută

Iubirea e un sentiment fenomenal
Te învăluie în mister și visare
E o emoție amăgitoare...
Ești prins în lumea viselor
Un singuratic în mii de umbre
Iar el, o plăcere a minții tale.
Nu îl vezi, nu îl cunoști
Nu respiri, și simți cum totul devine un chin
Acel el a devenit durere a inimii tale
E o altă amăgire și o altă transpunere în visare
E doar suferință și poate,
o așa zisă alinare.
Însă, e prea târziu
Dorul îmi sfășie interiorul
Noi nu ne-am regăsit...
Ne-am pierdut în tragicul toamnei,
în uitare...
Iar dansul frunzelor devine un delir.