Florile și grădinarul

Un boboc mic de garoafă,
Și un alt mic de bujor,
Rămân singuri,și niciodată,
N-o să-și vadă grădinarul,ce s-a stins așa ușor.

Moare grădinaru-n vânt,
Vrând să-și vadă florile,
Și o inimă s-a frânt,
De s-au frânt cărările.

N-au știut cei doi boboci,
C-al lor tată a apus
Însă mamă! Să te rogi
Și să-i crești,precum ai spus!

Întocmai! Zise draga mamă,
Negreșit ei vor zări ,
Ziua, noaptea, toată,toată,
Până când mă voi sfârși.

Din cer privește grădinarul,
Și incepe-a suspina,
Drage flori,sunt șters ca varul!
Și nu mă mai puteți vedea...