Ne scurgem...

Păru-ți, pure poezii,
Curgea în valuri de pe pernă.
Te rog, deschide-ți iar ochii
Din noaptea ta eternă.

Şopteşte-mi iar doine de dor
Din gura ta cea roză
Căci lent, eu crudă simt că mor
Fără a ta hipnoză.

Tu pleci pe ţărmuri reci şi negre
Şi nu îi pasă nimănui că n-ai fost sfânt.
Te vreau, încă, dar pe cel ce moare
N-ai cum să-l scoţi din al său mormânt.

Te simt in ploaie şi în foc
Şi sub tălpile goale.
Mă simt cuprinsă de amoc-
Tu tot îmi dai târcoale.

Al lumii curs nu-l voi curma
Plecând la vânătoare
Şi nici nu te-oi putea urma:
Eu sunt nemuritoare.