Am terminat albastrul.
Am desenat oceanul și marea
Și lacrimile tristeții mele.
S-a dus și roșul
Pentru focul din interiorul meu
ce arde neîncetat.
Și furie...
Nu mai e nici verde.
Invidia mi-a împânzit ochii, iar
iarba verde s-a uscat
și n-am mai umblat desculță,
am fost atentă la cioburi sparte
Și n-a mai fost liniște.
Din galben, mi-am desenat un soare
să mă lumineze.
Un zâmbet, o stea și-o floare.
Cu rozul, aș fi pus
o dorință, dar...
...nu s-ar fi îndeplinit.
Am atins tot ce-am văzut,
Am atins chiar și unde scria
,,Nu atingeți!”
Și-am lăsat urme de degete, negre.
Și-acum pânza realității
Nu mai e albă.
Și-asta s-a-ntâmplat
Și cu puritatea.
La-nceput a fost alb
Și sincer
Și inocent
...doar alb. |
|