Ancora mea, trupul tău,
Sculptat din uraganele apei sărate
Din furia ce se naște,
În apele reci, învolburate.
Oasele mele fragile,
Ținute cu încăpățânare de tine
Făurite din spuma mării,
Ce se naște la suprafață în timpul verii.
Singura apă sărată,
Care-mi potolește setea îndată
Se regăsește între buzele tale,
Pline de nisip, amăgitoare, tulburătoare...
Ancora mea, trupul tău,
Singura mea speranță
Legământ făcut din veci
Ca tu să mă salvezi de la înec. |
|