Ispită

Aș putea culege toate stelele de pe cer,
Să ți le presar în firele de păr aurii,
Să ne lăsăm purtați de mrejele naturii:
Cântecul greierilor,bătaia lunii.

Sau aș putea să-ți privesc chipul blajin,
Să-ți ofer o atingere tămăduitoare pe obrazul drept,
Căci mă las pătimaș roseții tale,
Asemănătoare unei zi toride de vară,
Nu te-aș minții,
Ispita mă cuprinde,
Ochii ca de jad,vii,mă ard...

Îți simt mirosul obișnuit,flori de cireș,
Părul ți se varsă precum o cascadă la mine pe piept,
Privim valurile de nori,amândoi îngândurati,
Te țin de mână,
Îmi ești dragă și plăpânda...

Tu ia-mi gândul și du-l departe,
Iar eu te voi lua de mână,
Ne vom înălță spre lună,
Să privim cerul înstelat și o lume nebună,
Îmbrățișați,să povestim despre iubire,
Iar și iar, din zori până-n seară.

Toate astea îmi sunt dorințe,
Și crede-mă, iubito,
Mare mi-e iubirea,
Și tare aș vrea să-ți șoptesc...
"Te iubesc ca orice vrei tu să te iubesc!"