M-am simțit vinovată

M-am simțit vinovată,
Voiam să te inund cu dragostea mea
Pe care
Din păcate,
Nu o vei avea niciodată.

M-am simțit vinovată
Că vorbele pe care le spun
Nu aveau nicio valoare,
Cădeau ca o ninsoare
Și eu încercam să apun
Cu ele- n brațe,
Lăsându le să se topească,
Să se facă ceață,
Să te pierzi în ele ca îngerii între stele

Dar nu le înțelegeam
nici tu,
nici eu,
Te mințeam numindu-mă credincioasă: mințeam un semizeu...
Pe care nu l-am iubit nicio secundă
Și totuși m-ai dărâmat
Spunându-mi că dragostea ta "profundă"
S-a înecat...

N-am iubit și n-am fost iubită.
Sună corect și atât de defect
Încât aș vrea,
doar de efect,
Să te pot săruta,
otrăvindu-mi sufletul cu indiferența ta.

Încă mă simt vinovată
Fără speranță, mă voi ridica totuși,
voi paria ultima picatură de iubire
Pe sufletul meu gol
Și voi striga-n neștire
Că te ador!!