Liniște

E liniște,
În jurul meu toată lumea tace...
Singurul zgomot care nu-mi dă pace,
E zgomotul peniței pe filele caietului meu.

Acum, la fel de liniște,
Dar penița nu-mi se mai oprește.
Gândurile nu-mi dau pace,
Iar e zgomot.

Acum e zgomot, iar inima-mi urlă.
Urlă după a mea liniște...
Urlă după iubirea pe care o am,
Urlă după tot ce am avut.

Îmi urlă inima de dor,
Sub aparența mea liniștitoare,
Doar el poate să mai vadă,
Doar el poate să înțeleagă...
Dimensiunea sub care slujesc.

Sunt într-un cerc vicios,
Un dependent de liniște,
Un dependent de iubire, un dependent de el.
Sunt în lumea mea....

Zgomotul înca predomină,
A venit și mi-a prins mâna,
M-am trezit și am realizat
Un alt viciu al vietii mele...
Liniștea nu se mai compară cu nimic,
Acum liniștea mea e el.