Apusul

Soarele apunea sub ochii mei,
Cerul se stingea deasupra creștetului meu,
Vântul bătea peste pielea mea,
Gândul mă încerca
Gâtul îmi gemea
Creierul mă învinovățea

De ce mi-e dat să privesc apusul peste clădiri șterse,
De ce aștern cuvinte neîncrezătoare,
De ce mi-e dat să trăiesc o viață... copleșitoare?

Vreau să văd apusul printre ramuri,
Stelele să-mi cânte deasupra creștetului,
Pământul să joace printre degetele mele,
Gândul să mă ghideze
Gâtul să-mi grăiască
Creierul să mă gratuleze

De ce privesc apusul singură,
De ce fredonez balade de amor,
De ce mi-e dat să iubesc doar prin pasteluri...?

Vreau să se topească soarele peste chipurile noastre,
Vreau să fie geloase stelele pe dragostea noastră,
Vreau să-mi gâdili timpanul cu șoapte,
Gândul să mă provoace
Gâtul să-mi ardă
Creierul să recunoască...
       că vrea să vedem apusul împreună.

Altfel voi ameți într-un cerc vicios
Întrebându-mă... de ce nu mă cunosc?