Oare ce e mai minunat
Mai de preț, de neuitat?
Tu, tată al meu înger păzitor
Ce-ai plecat... nemuritor.
Te iubesc de când mă știu...
Suflet blând, păr argintiu...
De când la cer ai plecat,
Oare, tată, m-ai uitat?
Ce e viața fără tine?
O enigmă și știi bine....
Sufletul mi l-ai furat...
Tată, ne-am înstrăinat!
Nu pot să-ți aud vocea,
Să-ți văd chipul cald, blajin...
Tată, sufăr în tăcere,
Acum regret și doar suspin... |
|