Uneori, sunt prietenă cu depresia. O invit la mine acasă să bem ceva. Bârfim și noi ca fetele. În fiecare dimineață țip la ea și sunt sătulă de certurile neimportante pe care le provoacă. Pupila mea mărita mă anunță că nesomnul produce tulburări agresive de comportament, și spre nefericirea mea, încă mai am nevoie de corpul ăsta necălduros. Cu sănătatea nu stau pre bine. Nici cea corporală, nici cea mintală. Chimia dintre mine si senzația de a iubi s-a transformat între timp într-o matematică cu multe ecuații necunoscute, iar eu, nu prea sunt bună la matematică. Ura, acea emoție cancerigenă ce nu poate fi alungată din mine, îmi provoacă un haos morbid în minte ce mă ține prinsă emoțional în trecut. |
|
