mișcându-ne printre cavități abnormale,
busturi costelive,
fete cu inima goală,
regăsim amintiri ce surprind întristate
cultura misogină frecvent asociată
cu lumea modernă, mult întârziată.
astăzi noi putem vedea
o ură ce altădată
greu era apreciată,
dar dacă e să fim onești
oamenii ce se simt slabi
mereu vor căuta puterea
în ale răni altora vremea,
corpul, mintea, căci durerea
lor o-apreciază, le ține pe post de pătură
în miez de noapte
și le hrănește un suflet nebun, chiar pornograf;
sânge pe cearșaf.
și sumbru ne întoarcem în camera busturilor
unde stau fețe pălite, decolorate,
unde se aud bocetele părinților,
fraților, bunicilor
și zumzăitul halatiștilor în alb;
este foarte frig
și foarte vag; |
|