exercițiu

uite-mi atârnați la fereastră
îngeri de lut ars și de lemn.
mi-au crescut aznoapte,probabil.
nu erau acolo când s-a stins lumina.
acum îi văd prima oară.
nici n-aș fi zis că sunt vii
dar le-am văzut ochii mărindu-se
                                 îngustându-se
                                 închizându-se.
și am ghicit că urma gălbuie de pe sticlă
trebuie să fie aburul respirației lor.
cum de n-ați înghețat încă,
                                  îngeri încăpățânați?

le-am zis. și ca să simt mirosul aripilor lor
                am crăpat fereastra.