Mustrări de conștiință

Am încercat trenul a prinde
Dar la fereastra lui am adormit
Doar pentru a mă trezii la o altă destinație,
Ce jalnică filozofie a unui om subit

Acolo unde ceasul ticăie ironic în ritm bătrân,
În singurătate doar eu am coborât
Și contemporan cu propia umbră,
Am rămas blocat pe acest drum necunoscut