/nu știu decât să mă joc/

păpușile au suflet când ești destul de
mic păpușile au ce identitate vrei ele
sunt rose și jack sunt mami tati sora
unchiul bunicul vecina sunt prieteni cu
pantofii de tablă haine cu volane cu ochi
sticloși degete scurte bărbii mici de tot cu
gene-mbârligate chucky era prințesă robot
marțian supererou afemeiat și hoț de
inimi între pereții scorojiți în casa fără
instalație fără veceu fără ferestre fără
gaz unde stătea copilul fără nume

nu ne face pe noi un buletin încă avem dorințe

eu mă joc doar cu păpuși fără cap le
decapitez când nu se uită mama îmi
place mult să le tund părul cu bricheta le
scot ochii cu ce am în sertar cu
șurubelnița de la bunicul meu o
pun la loc în atelier când nu se uită

nu știu de ce nu le ia nimeni în
serios seamănă mult prea mult cu noi nu
știu cum să mă plimb pe hoverboard nu
știu cum e să pun filtre pe instagram nu
vreau să știu să citesc decât pe buze nu
vreau pe nimeni care să-mi golească
sertarele am făcut optișpe ani și n-am
prieteni nici nu am maniere nu înțeleg
normele din societate creez cacofonie cât
cuprinde am numai trei și doi la școală

copiii sunt cuminți nu se bat nu înjură își ascultă
părinții oare când încetăm să fim copii timpul e o
buclă tâmpită creată ca să ne întrecem între
noi și cu noi eu nu sunt competitivă

pleoapele de porțelan se deschid ochii cu
gene mari mă privesc de sub pat