vincent

un strop de sânge fixat
pe un tablou fără ramă extraterestru
van gogh îi spunea noapte înstelată
eu îl numesc paradox astronomic - un dezastru
al ordinii zeilor după o bătaie cu apă și praf colorat
printr-o lupă îmi eclipsează pe tricoul spălăcit
cu o trupă rock nemțească luat cu
împrumut de la un camarad - nu e vorba de
propagandă

când eram pe mare sirenele îmi
povesteau cum în noaptea aceea
vom rămăne treji
energia selenei ne transformă
în tot felul de arătări vampiri magi orci oameni
ce bine că-s departe de uscat
e vorba de insomniile mele/supradoza de coaxil/
prea multe ciuperci de porțelan
nu vreau să par acea persoană rea
nu vreau să creez mai mult dezastru/
absurditate pe această planetă nu vreau altă
controversă
rămân cu valurile pipa frânghia

nu vreau să mor uitat în mijlocul nimicului
când rămân fără fum tamponez
rana celestială să dispară sângele
îmi voi ruga confrații să-mi facă o gaură
în mormânt peste
un secol să pot să mai sorb
din licoare să mai văd odată
minunea asta numai să nu fiu
deja acolo