Asemenea pâinilor și peștilor

Învățăm să-i respectăm pe cei pe care nu-i putem înlocui

mult timp a trecut toată familia se adună la slujbă
după aceea ne strângem pe la mese la praznic
împerecheați în gesturi
refuz mâncarea mirosul aproape
îmi înfundă nările oamenii buni insistă
insistă de altfel suflările lor
găurindu-le pielea tocită
pielea care nu mai taie cu tăișul ros îngroșat

mult timp a trecut nu am mai cultivat răbdarea
atitudinea de a primi de la cei ce au mai puțin
decât mine
din anumite motive
le face bine să știe că au putut oferi mâncare
tuturor celor slabi celor puternici
le face bine să știe că au brațe destul de funcționale
pentru orice fel de oaspete
le face bine trec pe coridoare închid ochii
lângă mine
farfuria asta e plină caldă
copilul preotului se grăbește să facă
rugăciunea
bucatele acestea să se înmulțească
asemenea pâinilor și peștilor

să se înmulțească și porția pe care am refuzat-o
să se înmulțească și lucrurile pe care le-am îndepărtat
pe care nu le-am atins