Nu trebuia să fi spus "Te iubesc"

Într-o furtună nemărginită
De ploi și ferestre sparte
Mi te-ai arătat, ca o pace infinită.
Comparațiile sunt deja deșarte.
M-ai schingiuit, în fond eram două nimicuri.
Ne-am ars în propriile frici
Prin prisma trecutului și prezentului, mici lovituri.
Poate nu atât de mici...
Le-ai spus și lor povestea cu minciuna?
Trec zile lungi, ore, decenii,
Iar eu-s agățată de niciodată și totdeauna.
De ce atâtea insomnii?
De ce atâtea rețineri și stele prăbușite?
De ce m-am prăbușit și eu cu ele
Când mi-ai spus să stau departe de cuțite,
Singurul motiv, încă am sechele.
Mi-ai spus că stai pentru că mă iubești.
Cum mai pot iubi vreodată necondiționat?
Când știu că tu încă mă orbești,
Nefiind prezent și neintenționat.