Și luna suferă

Văd luna făcând ochi pe geam,
Privindu-mă cum vreau s-adorm.
Și-n ochii ei simțeam cum mă veghea
Să nu pățesc vreun rău.

Observ cum stă c-o pleoapă-n jos,
Dorindu-și să mă țină-n brațe
Ca să pot s-adorm mai lin,
Să nu mai stau să plâng în noapte.

Ochesc un zâmbet și-un oftat
Eliberate cât să nu se vadă,
Prin care-ar vrea să dea un semn de ajutor
Pentru a nu se pierde-n fapte.

Îmi cade-o lacrimă când nu mai sunt privită,
Când, pentr-un mic moment fără sfârșit,
Luna și-a închis și-a doua pleoapă
Copleșită la rândul ei de-o șoaptă.