0 Grade

Mă închin la biserici - incontrolabil - când trec pe lângă ele,
Când le privesc cu coada ochiului în traiectoria mea fără de sens,
Și pălesc...
Deprindere contagioasă.
Închinarea mi-e promisiune făcută prin ereditate lui Dumnezeu, deci nu o pot ocoli;
Fiind în neputința de a mă desprinde de o boală a sufletului
Pe care strămoșii mi-au aruncat-o în gene și inimă, în ochi și cultură.
Voința supremă nu mă înclină, rămân stană de piatră la 0 grade,
Dar ea mișcându-mi lăuntric sufletul spre cugetare asupra Sa,
Îndoindu-l și bușindu-l de propriul meu corp imobil, inert - 0 grade.
Nu zbier la Dumnezeu - nu (știu dacă) există,
Mă frânge un blestem, o cruce de-o poartă orice muritor pe frunte;
Sunt urmașii aleși - a unui fiu lăsat de Dumnezeu pe cruce.
Condamnat la moarte sigură.
M-au obligat să port un păcat ancestral în spate,
Ca să-mi sufere în al 70-lea ceas simțirea, fiind cuprinsă de mortalitate.
Puteam să fiu nemuritor, dar -
Mi-am stins trupul înflăcărat în apa sfântă ruptă din fragment de credință,
Sufletul mi-e păcătos - 0 grade.