Cazmaua

O, iubito, ce seară minunată!
Chiar mi-a fost dor de tine!
Haide, ia-mă-n brațe de îndată.
Iară nu te uiți la mine…
Iat-aceste șase flori, ești flatată?

Te privesc cu pasiune, ești iubirea vieții mele,
Ăsta-i jurământu-mi, căci vorbele usucă buzele.
Iată, semnez cu sânge, dragostea-mi pătează mâinile!

De ce nu mă iubești, te-a ascuns cazmaua?!
Ea te-a luat de-aici, blestemată fie ziua!

Cinabru, chihlimbar, ametist și safir,
Ești mai artă ca niciodată!
Ador să-ți mângâi părul, fir cu fir.
Rece, nemișcată, nu mă poți lăsa vreodată,
Ăsta-i jurământul tău, cuvinte pline de țărână.

Timpul și-a spus cuvântul, însă nu mi te poate lua
Oare mai trăiesc, sau e doar în imaginația mea?
Prin câte-am trecut, eu mâncarea și tu sarea...
Interesant, aud pașii muți ai eternității, cazmaua,
Te văd în depărtare, mă privești, te privesc, atâta bucurie,
Ăsta-i jurământul nostru, de-acum și pe vecie!