alunițe.//

cerneala se varsă peste manuscrisul incolor
albastrul pe care doar noi doi îl recunoaștem
mă așez pe covor și privesc spre neanț
spre o lume îndepărtată
adorm în timp ce merg pe stradă
și pătrund în r.e.m
caut ceva de care să mă prind,
simt că mă împiedic de treptele visului
și nu e nimeni acolo
să-mi prindă umerii,
să-i ia și să-i înlocuiască
pentru că ai mei sunt deja uzați
din cauza ploilor acide prelinse
pe pielea mea vânătă de la atâtea lovituri de vânt.
caut credință, de unde să mă închin
o entitate să mă scape de veninul
șarpelui lui adam și al evei.
șarpelui tău și al meu.
Suntem adam și eva?
Ne-am întâlnit în fiecare viață
Și ne-am apărat de fenomenele mortale
Ce ne-au oprit din a ne iubi in totalitate
Țesuturile noastre sunt îmbătrânite
Din cauza a miliardelor de ani de dragoste neîmplinită
În fiecare dintre ele primind câte o aluniță.
Oare alunițele sunt de fapt cicatricile vieții anterioare?
am una extrem de mare pe abdomen, viata trecută ai dat-o in bară
rău nu-i așa?