șaișpe’

din mașina părăsită din
cimitir am învățat multe
prea târziu prea
devreme

eu și gașca veche
i-am spart geamurile
ne întindeam în portbagaj
pe scaune
învârteam de volanul semi-înțepenit
ne visam pe autostradă
garda în spate
cu tone și tone de bani la noi

din mașina aia luasem păduchi
a trebuit
să dorm pe stradă
până am scăpat de ei

acum țiganu’ îmi propune
să trecem granița cu mașini
furate din ucraina micu
vrea să aducem marfă din
spania banii să-i dăm tot pe
iarbă și eventual alcool
ce ne rămâne
să-i învârtim cu cap
cu cât mai mult cap
și /repeat

acum țiganu’ riscă
ani de pușcărie
l-a băgat într-un scaun cu rotile
pe fiul unui polițist de la
micu n-am mai auzit nimic
vara asta

acum mă ascund de căldură
cu papucii uzi leoarcă
pe bancheta din spate
a unui audi vechi
ea se uită la mine
mă întreabă dacă
mă droghez

/tac ; simt că nu mai pot continua/

opresc timpul în loc încercând
să îmi dau seama de ce și cum am ajuns așa
aici să am
un moment
de respiro ///

să mă gândesc
dacă nu cumva
în cimitirul ăla blestemat
aș fi putut afla răspunsurile
la anumite întrebări
înainte ca ele
să mă găsească

într-o mașină furată
cu păduchi în cap
și haine umede