Sechestrare

Bestia stacojie, infernul între două felii de uscat,
miezul profan din palmele Geei,
chipul lui Iisus curgând într-o baltă de sudoare,
mulat în argilă, presat între gresii, ca pe giulgiu
Mântuitorul este prea dichisit, prea performant...
Femeile cu gurile cusute nu-s decât carne, mătase și pielițe...
Iunona, usucă-ți pletele-n flăcări, stinge rugul sacru
din fiecare greiere, prăpădește fiecare furnică, fiecare femeie!
Chipul albastru și ochii blonzi, grimase pestrițe, sugrumate
sub cavoul cu ziduri groase, inundat de praf şi măduvă,
embrionul fiecărui prunc într-un penitenciar cu esenţe,
blestemată ca Macbeth, teribilul păcat de a fi femeie,
decesul de a fi bărbat, nefericirea de a fi un simplu om;
iar picioarele îmi sunt şi bărbat, și femeie...
Mi-am mai pierdut o himeră... Ce să fac cu atâtea statui?