filosof,
om atât de rece
renaști-ntr-o ninsoare
decapitată din basmele gri
uzate,
filosofia-ți
mă lasă rece
tăcută.
între palmele pereților
ce-mi emană
șoapta zvonului răpus
enigmatic glasu-ți
mă izbește de pământ
până-n iad.
toarnă-mi din pahar
pe masă
păcatul sângeriu
nespus de scriitor
desfigurat în basme vagi păgâne
nu-mi aduce aminte
..te-am pierdut! |
|