S-a înghițit cerul în pucioasă
Nici gândurile n-am de unde să le decupez
Nici Dumnezeul,
S-a topit și omul de pe culmea fericirii și cel de pe culmea disperării
De plumbul lui Bacovia.
Plouă cu plumb și nici un cârlig
În morții noștri... pești de acvariu
Să ne taie cineva pe toți!
Căci și așa nu simțim nimic.
Eu unul am să mă duc și am să mă dau cu capul de pereți
Până mă îndrăgostesc de tavan! |
|