Ce a rămas din noi

Și ce-a mai rămas din noi?
Doar o urmă de tristețe
O lacrimă curgând încet
și-o țigară fumată doar pe jumătate.
Obișnuiam să strălucim mai tare decât stelele,
să cântăm mai frumos decât privighetorile,
să ne îmbrățișăm mai strâns decât copacul care,
în veșnicia lui, îmbrățișează pământul cu rădăcinile-i calde,

dar acum...
acum suntem doar doi străini
cu amintiri stinse.
Nu mai cântăm, nici nu ne mai vorbim...
Nu ne mai îmbrățișăm, doar ne amintim...
Știi...nici măcar nu ne mai privim.

Așa că...Ce-a rămas din noi?
Poate că a rămas doar o parte din sufletele noastre
care nu va uita niciodată cum ne-am simțit,
cum ne-am privit sau cum ne-am iubit.