Cămașa

Umeri lați, întinși, drepți.
Mâneci lungi, perfect călcate, aranjate, apretate.
Așezați ca la armata
stau nasturii laolaltă.
Când deodată, mi se pare
că magia brusc dispare.
Însă-n suflet și-n nări adie
parfumul tău de-o veșnicie
Ce mă poartă în trecut
Și mă-ndeamnă să-l ascult.

Te întrebi mirat, plecând,
”Ce-am avut oare în gând?”.
Stau aici, în fața ta
Ca să-ți amintesc ceva:
Cămașa purtată de tine
a ajuns să stea la mine,
doar câteva ore amare
ce-au devenit o eternitate.

Leacul supărărilor îmi este
Farmecul ca din poveste.
Să înțelegi, tu, într-o doară,
că ființa mea n-o să piară.
Te va însoți mereu
căci voi fi în gândul tău.
Voi rămâne a ta pe veci
chiar dacă-ndrăznești să pleci.

Nu contează vremea rea,
eu voi fi în preajma ta.
Alături de tine voi fi
ca atunci când eram copii.
Atârnată mereu de tine,
Îți spun asta, ține minte…
Și nu uita să mă îmbraci,
să mă uzi, să mă calci.
Eu voi fii ființa ta
Semnat iubita ta… cămașa ta…