Rewind

la granița dintre
colapsul inevitabil când nu reușești să deschizi borcanul ăla de dulceață
// el nu mai e lângă tine să te ajute//
nimeni nu mai pune untul pe aragaz
totul e deja tartinabil, aproape moale
niște consistențe îndoielnice care nu pot fi întinse pe pâine
și
ciclicitatea unui vis în care toate gesturile sunt pe repeat
toate vârfurile cuțitelor sunt îndoite,
libertatea de a întinde untul neuniform, nepoftită
// colour him outside the lines//

în bucătăria asta dansezi pe marginile blaturilor
și sentimentul că ai făcut orice ca să nu ajungi aici
te îmbrățișează de la spate ca foamea de după masă
ca mama când făcea imposibilul să te simți acasă

în bucătăria asta
orice derulează e vechi
orice derulează e vis
orice derulează nu
e

lângă graniță deschizi aragazul pui untul la încălzit
deschizi borcanul cu dulceață
// îndoi vârful cuțitului//
întinzi untul uniform pe felia de pâine
îi faci cafeaua
singurătatea te îmbrățișează de la spate

ce derulează e aproape la fel
la graniță totul e aproape...
la fel
poate doar... untul puțin prea tare.