365 de zile pe-un himeric inel
solar face-o sferă-n care
viețuiesc sub același cer
animale infime cu ierarhii sociale și
inegalități valorice la asta mă
gândeam când numele-mi fusese
rostit de cineva drag pentru
care eu eram Cineva
iar pentru altul o
inexistență
conexiunile umane se creează în
umbra spațiului și la șovăiala
timpului te cunoșteam deja fără
să te fi întâlnit dar timpul și
spațiul nostru abia acum
au venit
lâncezeam jalnic pe-o saltea
arcuită de contururile mele iar
patul mă absorbea la fel
cum fiecare dintre noi
se lasă furat de
altcineva inconștient în minte
și conștient în inimă
suflu plus suflu fac o respirație
constantă a tuturor oamenilor
frumoși pe care i-am
inhalat ascultându-i
și privindu-i iar ei nu-s
decât proiecții palpabile ale
unui context suficient
de potrivit cât să fiu
aici și acum
în prezența lor |