Dor de părinți...

Ne nasc și ne cresc - ca parte din ei
Ne adoră, se mândresc, ne îngrijesc și ne iubesc.
Ajung să fie mici, bolnavi - dar se ascund de noi...
Le e rușine, nu se plâng... și ajutor cer doar în gând.
Devin simpli și bătrâni, și în priviri neputincioși...
Am vrea să fie nemuritori - iubiții noștri dragi părinți!
Și când se duc... și nu mai sunt...
De dor, rămân goluri de neumplut;
Îi pomenim mereu în gând, povestim de viața lor
Deoarece... vom fi și noi părinți - dar vom vorbi mereu cu dor...