dora sau omul ca prostituție

mi-ai mâncat toate pătrățelele de hârtie colorată dora
deși ți-am garantat cu orice chip pătrățeaua
din orice tip de altă hârtie
numai pentru stomacul tău
și râdeai în timp ce mi le înghițeai
lingându-ți degetele ca un
trubadur beat
mă uitai
nu-mi vedeai ochii îndurerați țintindu-te
m-ai îndoit tăindu-mi vârfurile
m-ai făcut arcă și m-ai împins pe ce pământ ai apucat
(fiindcă știm amândouă că nici măcar pentru înec
nu e nevoie de apă, ce să mai spunem de țărm)
și te-ai ascuns dora
prostituându-te
vocea mea te făcea să îți trosnești coastele de părere de rău
să-ți jelești dinții dictatori și saliva capricioasă
regretul și plânsul regretului tău
în spatele tufișului de hârtie unde tremuri
gonită de pupilele mele răgușite
și din criză de hârtie
devorezi și acum corăbii
și le speli cu lacrimi