titlul poeziei nu se pronunță deci vă rog frumos

mi-e dor de cele exact patru gloanțe ce au trecut prin mine să mă salute în pseudo-coşmarul de la prânz
m-am trezit căci lângă mine s-a aşezat în tramvai o doamnişoară ce târa după ea o coroană funerară infinită
acele crengilor de brad îmi mângâiau picioarele aproape goale şi pentru o clipă am crezut că e crăciunul

tramvaiul s-a oprit să-şi lege șireturile
iar eu am sărit în gol

m-am uitat la matrix, prieteni, nu vă-ngrijorați