Am plutit în derivă în Oceanul Pacific,
Cu brațele și picioarele țintuite de apă
Și păru-mi vâlvoi prinzând rădăcini ca o algă.
Și chiar când treceam de mijloc...
Mi-am amintit că nu știu să-not deloc
Am alunecat undeva pe cer,
Pe un nor anormal de greu,
Făcut din lacrimi, cafea și cuvinte...
Și un strop de fericire.
Atunci am știut c-am ajuns acasă,
dragă iubire... |
|