TheCurseOfTheGhost

o să mă crezi
când luna se va trânti
la picioarele noastre
păsările vor refuza
să mai cânte

când bubuiturile
și armele nucleare
din occipital
vor tăcea
simultan

oglinzile vor fi
din nou oarbe

stresul
o îmbrățișare
simbolică

doar atunci vei înțelege
cât de inocentă
și futilă e disperarea
o vei percepe ca pe un ac
ce a înțepat
prea multe mâini

când o să ating pentru
prima oară coasta de sud
nisipul cald
îmi va fi mângâiere

când o să-ți pot spune ți-am zis eu
că nu ne vom opri că lumea va fi a noastră
și numai a noastră /uitată
în blugi pe mod
silențios