La răscrucea iernii

Prin fulgii dalbi mi se plimbă mâna
Într-o maladivă încercare
Să îți ating cu ea inima
Ce-i acum pe picior de plecare

Te scufunzi în albul necunoscut
Care se întinde până la nori,
Ce pare să înghită ținutul
Acum îmbrăcat în de gheață flori

Privirea ta mă înfioară
Căci de prin ochii tăi cei sinilii
Simt în trupul meu o ușoară
Frântură ce pe loc mă-ncremenii

Pe palmă îmi răsar flori de gheață,
Iar cuvintele-mi sunt aburi pierduți,
În viscolul iernii noastre-i ceață
Iar față de fulgi noi suntem micuti.