Și...cam atât

Am lacrimi în ochi, dar promit că vor rămâne acolo.
Îmi place să-mi ştiu obrajii striviţi de muşchii mimicii
Şi atât.
Lacrimile să stea în ochi dacă au vrut să iasă.
Nici de durere, nici de bucurie...nu-mi place să plâng.

Îmi ţin cele mai faine lucruri în cutii.
Tu știi pentru că ţi le-am arătat.
Bine, ei le-au dat diferite denumiri (cutii toracice, abdominale), localizări în spaţiu (antero-posterior), funcţii (de integrare în mediu).
Dar eu le rezum doar la cutii. Depozitează. Și atât.

De exemplu, într-o cutie din spatele sânilor mei mici
am pus câte o poză cu noi în fiecare camera, de la fiecare etaj. Să te simţi ca acasa.
Nu sunt pe acolo flori, nici atenţii pentru că tu nu te-ai ocupat de ele.
A început să se așeze praful....și cam atât.



E noaptea târziu sau mai rau dimineaţa devreme
dar mă consolez cu ideea că undeva pe lumea asta e 3 p.m.
În realitate
iar am sărit peste somnul de frumuseţe ca să-ţi scriu
și tu iar nu-mi răspunzi.
Te urasc și totuși mi-e dor de tine.
Îmbătrânesc.