acest toast fetei care sunt
răsărind din mare dintre pahare
de cola fardul meu
de piersică și coliere drăguțe
un vraf de reviste ciudate
pătate cu ceai negru
când zâmbesc obrajii mi se îngrașă
un obicei suprem
rar o frumusețe mai mare
să închizi ochii
să te vezi bătrână
fericirea să-ți construiască șanțuri
sub nas
ziua la care visez
o babă singură soarele călare
pe coama dealului
speranța că se va stinge
încet dar sigur |