Urme de prezent

Viitorul este încețoșat,
Acoperit de mantia țesută
Din fum de țigară.
Totuși, mă căznesc să văd,
Măcar o secundă,
Măcar o viață,
Înăuntrul fumului
Deoarece lumea nu îmi oferă
O variantă mai plăcută,
Pot doar să trăiesc viitorul
În prezent.
Așa că pășesc în fum
Fără să îmi dau seama că frumusețea acestuia
Mă îmbată
Și ma prinde în capcanele sale.
Într-un final,
Am devenit viitorul,
Am devenit fum.