Zahăr și cenușă

Arde...
Focul din inima-mi avidă
aprins de torța lepădată de vara cea aridă;
Iar torța ești tu, făptură jucăușă
și focul e cenușă
-o strâng în palmă și-o scurg într-o ceașcă de
cafea
Apoi o gust cu gura-mi însetată de aroma ta.

E dulce...
Ca zahărul din inima-ți fragilă
presărat acolo de o mână docilă;
Iar mâna-mi aparține
și zahăru-i iubire
-o strâng în palmă și-o presar în ființa mea
Dar se pierde ca cenușa din ceașca de cafea.