atât de repetitiv
înoți de fiecare dată în aceleași valuri
cu gândul că nu te mai îneci
și greșești.
ești plin de alge și respiri greu,
cotrobăind prin nisipul plin de scoici tăioase
într-o infinită încercare
de a găsi legătura ce s-a rupt demult.
îți e frică.
se vede în ochii tăi
vrei să simți sarea mării,
acel gust ieșit din comun.
dar teama adâncă îți face iarăși semn
schițând o curiozitate
a devierii. |
|