bun venit în punctul mort

îmi place să cred că lumea vine aici
ca într-un oraș interior.
minute în șir
liceeni cu râsul simetric
roiesc în jurul meselor.
cu o mișcare predeterminată
mă ascund în spatele conturului.

totul în față se întinde ca o câmpie dezmorțită.
cu un gest fără emoție ar fi trebuit
să te pot aduce aici
de fiecare dată când cineva din
interiorul capului meu
se trezește zbierând
fraze înțepătoare.

îmi spun că vor veni zile pline de vitalitate
în care mă voi bucura de
petreceri cu oameni triști și beți
în timp ce tu vei fi departe
privind pe altcineva cum se îndepărtează
într-un val de lumină.

vreau să spun că plonjez direct
între toate aceste
resturi înghețate
dar mă întorc
de fiecare dată
în același punct.