Impas

Privesc pe geamul aburind și simt cum piere
Puterea și dorința de-a face încă un pas...
Copilul din mine ar vrea să plângă și să zbiere,
Dar nu vreau să-l ascult și n-am să-i dau răgaz.

Suflet firav, plăpând și rătăcit
De ce-ți greșești tot ție? De ce te-abați din drum?
Dă-ți voie să iubești, asumă-ți ce-ai greșit
Și nu te pierde iarăși, că nu pot să te adun.

Încrederea o dai ca pe un loz mereu
Și orice jucător își risipește plicul.
La bine-și joacă cartea, dar fuge când e greu
Și-n urma lui rămâne pustiul și nimicul.

De ce nu-mi dai crezare? Poținuea o ignori
Și stai plângând, târziu adeseori,
Și el își reia plicul cu un buchet de flori...