Fluturele

Se-nalță-ncet de pe o floare adormită
Ce se răsfață în lumina caldă-a zorilor
O pată de lumină rubinie
Ca umbra unui curcubeu.

Și când aproape că atinge puful norilor,
Acolo unde lumea-i străvezie,
Se contopește în culorile abisului
Ceea ce două clipe mai devreme
A fost ecoul viu al paradisului.