În tăcerea cea rece

Mâini delicate m-au prins,
De la un castel de pe marginea unei prăpăstii
Spunând "Rămâi"
"Nu fi egoistă "

Mâini delicate m-au tras înapoi
Aducându-mă de printre nori,
Spunând "Te-am prins"
Doar răsuflarea noastră poate fi auzită
În tăcerea cea rece...

"De ce?" sunt singurele cuvinte pe care reușesc să le șoptesc,
Dar atunci am auzit "Dă vina pe iubirea adevărată "
Și alt gând mi-a scăpat de pe buzele ce îmi tremurau "
Nu mă cunoști..."
Am rămas împietrită la cuvintele rostite,
Ce pareau fi pictate cu iubire"Sunt milioane de motive, dar găsesc din ce în ce mai multe în fiecare zi"

Mâini delicate m-au îmbrățișat,
Făcându-mă să mă simt în siguranță în tăcerea cea rece...

Aceea a fost ziua când am învătat că tăcerea este foarte puternică.