Dau pagina...

Dau pagina...
Mă pierd pe un galben pal dintr-o copertă verde.
Simt fiecare cuvânt ca pe o ultimă suflare...
Mă sting.

Suflu în lumânarea ce-mi ținea de veghe și
mă trezesc într-o lume paralelă.
Îmi caut lumina în felinarele sparte
și încep să urlu după o iubire pierdută.
Seamănă cu ritmul unei vieți anterioare
din umbra unei copile ascunsă de lume.
Aștern fiecare detaliu în povestea inimii mele,
crezând că doar de acolo îmi voi putea aminti...
Mă plimb răvășită de emoții prin întunericul unei străzi solitare.
Văd o stea căzătoare și-mi pun o ultimă dorință:
Fie prințesa, fie cerșetoare,
Să fiu mândră de-o lungă sărăcie,
Să nu mă mai prefac în atâtea fețe zâmbitoare
Și să nu-mi port coroana într-o minciună.

~Spectator la propria-mi înmormântare,
Aducând după mine doar tristețe și nepăsare~


Un fundal de vioară mă trezește ușor.
Confuză, mă întreb unde sunt.
Clipesc încet de cateva ori și
Dau pagina...
Mă pierd pe un galben pal dintr-o copertă verde.
Simt fiecare cuvânt ca pe o ultimă suflare.
Mă sting...
Căci în transe alb-negru văd culori din incipit.